Cape SHANK este jos de tot, unul dintre cele mai sudice puncte la pana intr-o suta de kilometri de casa.

Cu niste “oameni de bine” am saravrsit un gratar ieri, intr-o neinspirat aleasa zi de duminica – am avut de la ploaie torentiala, la picaturi, nori, soare, vant de diferite viteze si un soare (am mai zis, nu?) de am fata ca pescarii. Toate astea in doar 14 minute.

Melbourne, te iubesc!

Sa revenim: dupa ce am consumat carnurile din dotare, am plecat agale sa ardem caloriile, pana jos la ocean. Uite ce a iesit:

1. niste poze

2. si niste filme

Si pe langa tigania aia de intrare pe membership platit – deci intru ca sa iti dau niste sute de dolari si pentru asta trebuie sa platesc un fee anual – pare OK cu cateva exceptii.

Imi place ca gasesti chestii pe care supermarketurile surori concurentedeochiilumiidarprieteneintrumonopol (a se citi Coles si woolworths) nu le au in oferta si preturi mai bune la anumite chestii: am luat lada de Stella cu 30 si putin de dolari, sticla de BlackLabel cu aproape 40 – deci gasesti de-ale gurii cu 10%-20% mai jos.

Nu imi plac preturile la haine, aici sar calul grosolan si fructele sau prospaturile nu-s chiar la pret de “buy ‘n large”.

Dupa ce s-o termina baxul de faina si litrul de soya sos, mai mergem. 🙂

Am luat-o azi catre Geelong din lipsa de ocupatie si program duminical. Am gasit un oras cu personalitate puternica, happy, surprinzatorde mic pentru un orasel foarte apropiat de Melbourne. Printre primele mele contacte cu Australia, Geelong are un super radio (al carui nume imi scapa mometan si pe care il ascultam cu mult inainte de a avea viza) si o super echia de fotbal (vorbim bineinteles de fotbalul local, ce n-are nimic in comun cu soccerul, dorinta de viata, inteligenta sau bunul simt).

Daca ar fi sa impart cele doua luni petrecute in Australia, clar le pot imparti in doua bucati distincte, unde prima luna este cea in care am facut enorm pentru nou ca familie si cea de-a doua este aia in care nu prea am facut mai nimic pentru business.

Septembrie era luna in care sa avem o concluzie in ceea ce priveste floraria offline si, in afara de furnizori (pe care aproape i-am taiat de pe lista), in rest nu avem mare lucru. In primele doua saptamani am cautat un spatiu bun si ieftin si celelalte doua am asteptat raspunsul pentru el, raspuns ce nefericit a fost un reject: au avut o oferta mai buna cu $2000 anual. Ne-am intors la 1 Septembrie.

Poate ca doresc ca lucrurile sa se miste prea repede pentru cum sunt cei din jur obisnuiti. Toti, ozzies sau nu, constata cu uimire cat de repede si cat de multe am facut in 2 luni. Prea incet insa pentru gustul meu. Obisnuit sa muncesc 10-12 ore zilnic, perioada asta in care cautam raspunsuri si functionez operational extrem de putin ma cam omoara. Abia astept sa fac un magazin online in care sa bag carbune si sa-l vad cum creste. Abia astept sa se intample floraria Laurei si sa vad daca creeatiile ei europene prind aici sau nu.

Personal, in aceste doua luni nu cred ca avea ce sa se intample mai mult. Petrecem mult mai mult timp ca o familie, Andi fiind cu noi mai tot timpul. Biciclim in parc cand avem chef, consumam filme la cinema sau acasa, mancam din cand in cand junk pentru a-l face fericit.

Nu o sa imi mai pun o tinta pentru urmatoarea luna, dar daca la 1 nov. nu sunt 2 din cele tre business-uri operationale, indiferent care, Cred ca deja am facut-o. La 1 nov, tre sa se intample 2 din 3.