Dupa ce Adi a uitat (ca de obicei) ca plecam din tara si ca trebuia sa ne duca la aeroport, am sunat-o pe Vera si am rugat-o sa lase balta orice ar face ca avem un drum defacut: la Otopeni ne asteapta o cursa de Singapore, via Istanbul.

Era 13 iulie, ziua in care am plecat din Romania. Ziua in care am inceput Viata 2.0.

Cum a fost?
Un an foarte normal intr-o tara departe de standardul de “normalitate” definit pana atunci. Dormim mai bine, mancam mai bine, bem MULT mai bine (in RO nu se fac vinuri – cine crede contariul, hai incoa ca doar vorbim). Simtim ca suntem vii si avem procupari de oameni cu probleme: daca ce este in zare sunt munti sau nori (eu zic ca erau nori), daca ce ne-a trecut pe gard era pisica sau possum, daca in parcul in care mergem pentru prima data o luam la stanga sau la dreapta (dreapta a fost o alegere proasta…. data viitoare e stanga).

Regrete?
Doua: ca oameni dragi inca sunt departe si ca nu pot opri mirosul de rahat sa razbata pana aici  -ar insemna sa dau unfriend la 80% din FB sau sa nu mai consum asta.

A fost un an misto… in cateva saptamani atingem si anul australian.

Decat ca ne-am mutat (multumiri inca odata lui George, Adi, Alex si Bogdan – se stiu ei) in noua casa. E oficial, ne-au venit azi si stockerele de la VicRoads sa ne punem adresa noua si in permis (deci nu schimbi permisu’ cand te muti ca n-are nicio vina).

Caut barbeque si nu ma indur sa dau $500 pe unul, dar nu am de ales. Se pare ca inca nu m-am vindecat de preturile din “frumoasa tara” decat la articole de pana in $20. Nu mai am o problema sa dau pe rosii sau pe paine $5. Dar am plans in ziua in care mi-am luat canapea.

– am vandut prima masina pe care o luasem a doua zi de am ajuns, un Hyundai Tucson, am luat in schimb o frumusete de Honda Jazz (e Fit in EU parca). Mica, incapatoare ca o nesatula si manevrabila rau. O sa vin cu poze mai ales ca am batjocorit-o usor.

–  am gasit rent, mai mare si mai frumos. Incercam sa ne mutam luna asta, lucru care ne duce cu gandul la faptul ca avem un unit gol pe care il platim. Care vii in vizita? 🙂

CARTENTO, al doilea copil de-l avem de crescut p-aici este up. Daca vanezi vreun typo sau mai rau, pls share.

– a venit iarna. Aha, aia cu 3 grade in unele dimineti, cu geci de iarna scotocite de prin valize si cu frig in florarie de mori. Ca deh…la flori le e bine. Si ce mai radea frate-miu de mine ca mi-am luat haine groase…

– am jucat a doua oara biliard in Australia. Pe o masa decenta, la un “John” acasa. Tipul foarte misto, isi face propria bere, buna de altfel. I-am baut berea si l-am batut la bile. Pai stie el cine-i Miorita?

Cel putin pana facem anu’, m-am decis ca sa mai trec pe aici si sa mai scriu, macar pentru mine, cu ce naiba ne mai omoram timpul.

La nivel de business: lucrurile incep usor sa se lege si aproape reusim sa avem o pierdere mult mai mica deca acum 2 luni. Deci progresam. 🙂
Am decis sa renunt ca 2CO ca solutie de online payment pentru ca costurile cu transferul bailor din USA sunt usturatoare si oricum 2CO sunt tampiti cu capu, dand rufund dupa bunul plac la comenzile mele pntru ca doar l-i s-a parut ca ceva ar fi putut sa fie altfel. Am ales sa am un PayPal Virtual Terminal pe care l-am si abandonat: costa 25 de dolari lunar si facea mai greoi de face eWAY gratis.
Legat de SEO, din cele 120 de cuvinte cheie urmarite, la peste 100 sunt in grafic si dejane bucuram de niste rezultate surprinzatoare: Melbourne Flowers este unul din ele. In plus, mi-am descopeit o noua pasiune: optimizarea pentru rezultatele locale.

Am baut o bere la Festivalul International de Comedie, una la Formula Unu (la TV), am vazut primul meci a lu’ Melbourne Victory (merci Adip de invitatie) si am realizat ca daca te imbraci in alb-albastru, iei bataie de la toti, indiferent ca-s din Adelaide sau Galati.

Ne vindem masinile, vrem sa ne mutam si sa ne luam pisica.

Roger and out!

Ce puii mei? – What my chickens?
Du-te-n pisicii ma-tii – go into your mothers cats
Ce pusca mea? – what my gun?
Pana mea – my feather
Ce basca mea? – What my hat?
E cu capu! – he is with his head
Da-te-n sange – go into blood
Nu ma freca la icre – dont rub my fish eggs
Plimba ursul – go walk the bear
Ma doare-n paispe – it hurts in my fourteen!!!

Cape SHANK este jos de tot, unul dintre cele mai sudice puncte la pana intr-o suta de kilometri de casa.

Cu niste “oameni de bine” am saravrsit un gratar ieri, intr-o neinspirat aleasa zi de duminica – am avut de la ploaie torentiala, la picaturi, nori, soare, vant de diferite viteze si un soare (am mai zis, nu?) de am fata ca pescarii. Toate astea in doar 14 minute.

Melbourne, te iubesc!

Sa revenim: dupa ce am consumat carnurile din dotare, am plecat agale sa ardem caloriile, pana jos la ocean. Uite ce a iesit:

1. niste poze

2. si niste filme

Scriu azi despre noi ca vanzatori ai FunGift.ro. Ba chiar Alex, cu care ma cunosc de ceva vreme si este unul din jurnalistii respectabili indomeniu care chiar intelege online-ul, zice si motivul pentru care aceasta tranzactie se intampla: mutarea noastrain cealalta emisfera.

Ziarul Financiar

Wall Street

Acuma sa tragem tare ca si la urmatoarea tranzactie sa scrie de noi Financial Kangaroo sau cum s-or chema onor institutiile de presa economica locale.

Daca il faci cu o escala de 19 zile in SIngapore. 🙂

Ma bucur sa revad a cincea oara acest minunat stat/oras, care nu inceteaza sa ma surprinda.
Am incercat azi sofatul pe partea “cealalta” si pare mult mai simplu decat ma asteptam. Atat ca cere ceva mai multa atentie la schimbarea de directie si la virajele in intersectii si e musai sa te asiguri invers. Sau de peste tot mai bine, ca niciodata nu stii.

Mancarea e asa cum o stiam: total altceva decat “mancarea chinezeasca” din RO, mai plina de gust si mister: habar nu ai ce comanzi decat rareori si daca esti curajos din punct de vedere gastronomic, poti descoperi arome pe care nu le credeai posibile. Inca n-am ajuns la Faty’s sa ma reintalnesc cu supa de cartilagiu de rechin si porumb, dar ajung sigur.

Pe 13, in momentul in care asteptam la check in, ambasada Canadei s-a trezit sa ne trimita medicale.

Imediat mi-a venit in minte un “ba, esti prost?!”.  🙂