Daca ar fi sa impart cele doua luni petrecute in Australia, clar le pot imparti in doua bucati distincte, unde prima luna este cea in care am facut enorm pentru nou ca familie si cea de-a doua este aia in care nu prea am facut mai nimic pentru business.

Septembrie era luna in care sa avem o concluzie in ceea ce priveste floraria offline si, in afara de furnizori (pe care aproape i-am taiat de pe lista), in rest nu avem mare lucru. In primele doua saptamani am cautat un spatiu bun si ieftin si celelalte doua am asteptat raspunsul pentru el, raspuns ce nefericit a fost un reject: au avut o oferta mai buna cu $2000 anual. Ne-am intors la 1 Septembrie.

Poate ca doresc ca lucrurile sa se miste prea repede pentru cum sunt cei din jur obisnuiti. Toti, ozzies sau nu, constata cu uimire cat de repede si cat de multe am facut in 2 luni. Prea incet insa pentru gustul meu. Obisnuit sa muncesc 10-12 ore zilnic, perioada asta in care cautam raspunsuri si functionez operational extrem de putin ma cam omoara. Abia astept sa fac un magazin online in care sa bag carbune si sa-l vad cum creste. Abia astept sa se intample floraria Laurei si sa vad daca creeatiile ei europene prind aici sau nu.

Personal, in aceste doua luni nu cred ca avea ce sa se intample mai mult. Petrecem mult mai mult timp ca o familie, Andi fiind cu noi mai tot timpul. Biciclim in parc cand avem chef, consumam filme la cinema sau acasa, mancam din cand in cand junk pentru a-l face fericit.

Nu o sa imi mai pun o tinta pentru urmatoarea luna, dar daca la 1 nov. nu sunt 2 din cele tre business-uri operationale, indiferent care, Cred ca deja am facut-o. La 1 nov, tre sa se intample 2 din 3.

O luna de OZ.

Simt ca am crescut fantastic ca rezidenti australieni in aceasta luna, comparand senzatia tampa de dezorientare pe care o incercam in masina la Adi (multam boieru’ din nou si pe aceasta cale) in drumul de la aeroport spre short term rental-ul luat in primele zile. De la autostrazi fara numar, nume, identitate si directie am trecut la “poti sa stingi GPS-ul” la 2 suburbii de casa. Am ineput sa invatam brand-urile alimentare si sa gustam berea locala, vinul australian uimindu-ne. Parafrazandu-l pe Cornel, nu in Romania se face vin bun. In Romania se face vin mult – taranul cand se intalneste dupa mustarit cu vecinul, se intreaba unul pe celalalt “cat vin ai scos anul asta” si nu “ce vin ai scos anul asta”. Vin bun se face peste tot in alta parte.

Simt ca intr-o luna ne-am asezat usor. Ne-am vizitat cu cativa oameni fantastici – romani deocamdata dar asta doar din intamplare. Ne-am luat biciclete si chiar am ajuns la concluzia – citez din Andi – “Ce super este sa te plimbi in natura”. Am facut compania si ne-am decis (sper) catre ce ne vom indrepta. Avem contabil australian.

Suntem mirati. Desi toti ne-au zis asta, de gradul de relaxare al celor din jur. Oamenii zambesc, sunt fericiti ca sunt exact asa cum sunt. Pana si cainii zambesc.

In Australia miroase si miroase frumos. Nu este mirosul greu al asiei sau cel neutru al USA. Miroase a flori, a eucalipt, a iarba proaspata. Mirosul te surprinde in parc cand pedalezi sub un copac ce-l credeai doar o buruiana imensa – era insa un magnoliu mai mare ca o casa.

Pana acum Australia mea este ok, asa cum mi-am dorit-o. Gandindu-ma la etapele integrarii emigrantului, mi se pare ca noi ori am ars ori am sarit-o pe aia nasoala. N-am resimtit socul culinar, suntem aproape la fel ca nivel de trai ca in RO si in afara de mici neajunsuri, suntem chiar OK. Drept pentru care am decis ieri ca dosarul de Canada poate sa faca scame, renuntand a-l mai duce mai departe.

Target-ul pentru urmatoarea luna este un business operational, care sa incaseze macar un dolar.
Va fi?

-facut Universal Park de pe Sentosa. Parcul este ok, ceva mai slab decat fra-su mai mare din Orlando – sau asa mi s-a parut mie ala acu’ doi ani, cand vedeam prima data asa ceva,

– mancat supa de rechin la Faty’s (in spate la Sim Lim Square, pentru cei care vor veni in zona). Recomand, desi este de 4 ori mai scumpa ca o supa normala. Dar daca iti place sa mananci, chiar nu conteaza.

– facut un foot massage de o ora. Traiasca mama chinezului de l-a inventat.

– mancat pe Boat Quay la niste tigani de asiatici. Unde-am baut bere cu SIviu acum 2 ani.. remember man? 🙂

– incercat sa inteleg fotbalul australian. Cea mai mare nedumerire pe care o am dupa 4 meciuri vazute, este: de ce astia nu se accidenteaza si nu am azut picior de doctor pe teren daca sportulpare ca este de 3 ori mai dur ca fotbalul european? Mai sapam.

Ma uit in calendar si vad ca in 10 zile vine iarna.

De curand am vorbit cu un om ce provine dintr-un alt spatiu socio-cultural decat cel roman, povestind anumite aspecte ale unui proiect si pe parcursul a mai multe ore a tot repetat admirativ ca “asta nu este facuta ca in Romania”. Vorbea despre aspecte mai mult sau mai putin importante ale proiectului, lucruri ce tin de rigoare si seriozitate mai mult.

Pentru ca “la noi” este de la sine inteles ca daca ceva trebuie sa fie gata joi, clar miercurea urmatoare probabil e la jumatate. (right Calin?) Daca un concert trebuie sa inceapa la ora 21.00, peste 3 ore vei putea auzi ceva muzica live si asta daca esti un norocos. Sa nu mai vorbesc despre faptul ca cineva, persoana fizica sau juridica trebuie sa iti dea bani inapoi.

Ma cam enerveaza obiceiul asta mioritic si incerc sa nu ma las dovedit de modul in care “se fac lucrurile”.

Din 2004 de cand dau salarii sau platesc proiecte nu am intarziat o zi. Niciodata. Iar daca am zis ca ne vedem maine la 14 30, atunci ne vom vedea. Este ceva firesc. Denota respect fata de celalalt si fata de tine.

Si ca sa nu zici ca eu sunt singurul exemplu pozitiv din aceste randuri, sa dau si un exemplu corporate: lucrez cu Gecad ePayment de peste 2 ani. Imi fac plati bilunare, deci probabil s-au adunat peste 25 de termene de plata. Despre ei pot spune multe, majoritatea chestii pozitive, dar cel mai important lucru care-mi vine in minte atunci cand vorbesc despre ei este ca platesc la timp. Intotdeauna.

Are mai putina importanta daca ai de recuperat 1 leu sau 10 000, daca nu iti iei babii la timp. Daca salariul iti este cu 20% mai mare sau nu daca nu esti platit din ianuarie. Si ca ai dat doar 999 de lei inapoi din suma de 1000 pe care o datorezi: in continuare esti dator.

Cred ca rigoarea este o chestie ce tine de educatie, personala sau organizationala, o calitate pe care o dobandim numai cultivand-o. Si care intotdeauna are o componenta remarcabila (te scoate in fata gen).

Stiu. Presiunea pe buget este atat de mare incat au avut de ales intre a mari TVA si alte taxe sau de a taia salariile de la bugetari. Parerea mea e ca au ales bine, dar nu despre asta vreau sa scriu acum.

Ci de doua exemple despre cum statul ar putea sa faca bani.

UNU.
Expira pasaportul celui mic si trebuie sa ii facem altul. Nu se stie niciodata cand ne taie o vizita la Bulgaria, Ungaria sau d-aiurea si tre sa ne luam copilul. Taxa pasaport la CEC = douasutesiceva de lei. Taxa consulara = 32 de lei. In total am iesit ieftin ca braga veche. Nu spun asta ca ne dau afara din casa o suta de dolari dar asta este taxa de PASAPORT. Dar presupun ca daca ai bani sa iesi intr-o tara nonUE ca adult sau daca alegi sa ii faci pasaport separat copilului in loc sa-l incluzi in pasaportul tau atunci ai si bani. Si o suta/doua de lei adaugati la taxa de pasaport ar fi suportabila.

DOI.
Am mers (eu si sotia) sa ne facem alte certificate de nastere din motiva ca astea vechi de treijdeani erau ca niste vechi papirusuri antice. Taxa = 16 lei. Exact. O juma’ de pizza mare. Stiu ca banii in acest caz s-ar duce la bugetul local si nu la cel de stat dar si la cel local “e foame de bani”.

Scriu din an in paste aici si asta este cam nasol. Una dintre conditiile unui blog bun este vitalitatea. Iar blogul asta nu prea pare viu. Si e nasol. Dar este mai bine sa taci daca n-ai ce spune zice o veche regula a unei redactii radio (nu uita ca 10 ani am muncit intr-un post de radio).

Profesional, lucrurile merg ok. Creative-Design.ro a lansat inca doua magazine online (scaune si filme), FunGift.ro si-a facut aparitia pe Facebook si a implinit 5 ani acum cateva saptamani, Modes.ro creste vazand cu ochii si are toate sansele sa fie cel mai tare magazin online de bijuterii altfel, Flori in Constanta.ro este cea mai placuta surpriza din ultima vreme (dar despre asta am mai scris).

Personal, lucram la un proiect care nu a evoluat deloc in ultimele 5 luni si asta ma enerveaza. Este frustrant ca iti doresti ca lucrurile sa se intample si nu ai nicio putere in acest sens. Revin cu detalii ulterior.

Intr-o luna si 10 zile incepe campionatul mondial de fotbal ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Si sa ma faca sa ma intreb ce va fi anul asta… pentru ca in fiecare an in care am avut campionat mondial s-a intamplat ceva major: pojar cu 40 de zile in casa acum 4 ani sau admitere la liceu sau bac odata demult. In ceilalti ani, decizii majore legate de business sau personale.

Mdea, stiu, aproape a trecut o luna din noul an, dar inca nu-i tarziu.

Asadar:
– pentru ca anii trecuti aveam o gramada de zile cu snitel cu cartofi la pranz si seara pizza, vreau sa mananc mai sanatos. Legume, fructe, prospatura. Daca m-am lasat de fumat si aproape am eliminat cafeaua, de ce nu m-as lasa si de mancat? Sa vedem daca iese.
– mi-am dat seama ca aloc mai mult timp pentru business decat pentru familie. Vreau sa nu mai raspund la telefon dupa ora 16 daca nu cunoc numarul sau stiu ca ma suni sa vorbim chestii legate de online.
– pierd prea mult timp cu mailuri ce nu imi aduc profit sau alt beneficiu. Vreau sa imi verific mailul doar de 2 ori pe zi, raspunzand doar la mesajele care ma intereseaza direct.
– tot mi-am propus sa imi reduc greutatea dar nu am facut nimic pana acum pentru asta. Asa ca vreau ca macar odata pe saptamana sa joc tenis (pana acum m-a tinut – oare cand naiba o-i invata sa servesc?). Nu stiu daca dramul asta de exercitiu fizic va ajuta la ceva, dar este un inceput.

Voi revenii cu comentarii la sfarsitul anului. Hai ca n-a mai ramas mult…

Oamenii sunt zambitori. Taxiurile sunt ieftine. Fast-food-ul poate fi sanatos. Cateodata tricourile de firma costa cat cele mai simple tricouri din Metro. Engleza este o limba extrem de flexibila si cei care o vorbesc nu au nicio jena ca din gura lor iese orice numai engleza nu. Si metroul este ieftin si poate fi platit cu aceeasi cartela cu care platesti autobuzul, taxiul sau chifla de la McDonalds. In unele magazine se negociaza si preturile difera cu pana la 30% in functie de etajul la care cumperi. Supa din coada de bivol este excelenta si foarte ieftina. Localnicii mananca lipia ca aperitiv, cu cutitul si furculita si apoi felul principal. Probabil ceva asemanator au zis si ei cand ne-au vazut pe noi mancand in restaurantele locale. Azi, dupa muuuulte zile in aceasta tara (de-a lungul timplului) am vazut prima masina de politie si primii doi polititsti. Pe strada nu se claxoneaza.

Sunt in concediu si mai am cateva zile. Cat de bine poate sa fie intr-o tara normala.