Minunea lumii de nu s-a mai vazut: am jucat biliard!
Pe o jegoasa de masa – d-aia cu fise – cu postavul lucios ca ceapa, cu un singur tac cu schimbul, cu niste bile ciobite, pe o masa jegoasa (v-am mai zis?). Dar, AM JUCAT BILIARD IN OZ! Dupa aproximativ 10 luni decand nu am mai atins un tac, in sfarsit am plimbat niste bile.

Si da, am jucat prost. 🙂

A fost ziua mea (multumesc de urari, sa-ti creasca si tie) si asa s-a intamplat SMARTY, motanul nostru cel negru cu alb. Uitasem cum e cu pisica mica in preajma: mainile mele sunt din nou zgariate, noaptea e posibil sa te trezesti cu niste ace in mana, cand ti-e lumea mai draga sa sara o chestie neagra la tine de dupa colt.

In rest, keep calm and carry on!

Ce mai faci Marius? Cum e viata pe acolo? Speram sa plecam si noi din tara anul acesta. Este chemat sotul (AS) la interviu pe 14 februarie.

Scrie mai des pe blog.

Imi scrie Ella, o colega de forum de emigrare, intr-un comentariu recent. Si pe buna dreptate, m-am puturosit maxim in ceea ce priveste blogul asta si gasesc din ce in ce mai greu motive sa scriu. Acum un an, cititnd o multime de bloguri ale unorrmani plecati “afara”, nu intelegeam de ce frecventa posturilor scade pe masura ce devin “de-ai locului”. Am ajuns acum acolo. Acum inteleg.

Lucrurile se intampla cu o graba fantastica si in fiecare zi inveti lucruri ce nu le bnuiai. Esti prins in noua viata si chiar traiesti – daca ai ceva timp liber, modurile in care il poti omora sunt atat de numeroase incat timpul pentru orice altceva dispare.

Azi se intampla jumtatate de an de cand am aterizat pe Tullamarine. Andi a inceput clasa a trei-a si noi o noua zi de munca in care efortul este de vreo 3-4 ori mai mare decat cel depus in RO. Dar suntem la inceput si ce este mai important, muncim pentru noi. Pentru ca asa vrem noi.

Ar fi multe de povestit, atat de multe incat nu am niciun chef sa le insir. 2011 este anul in care am ajuns in Astralia – 2012 este anul in care trebuie sa ramanem. TInta pentru acest an este sa reusim sa facem atatia bani pe cat cheltuim, prin efort propriu si in mod independent (n-am chef sa aprofundez aici, stiu eu ce am vrut sa spun si e de ajuns).

Si ca sa inchei cu ceva, am gasit o diferenta intre emigrarea Australaiana si cea Canadiana: am anuntat pe un forum de profil cat si pe o lista de discutii ca vreau un delivery boy roman, care sa vrea sa faca un ban. N-am gasit – sunt sigur ca in CA gaseam in 30 de minute.

Vom lua un indian/pakistanez/oricealtceva.

Hai La Multi Ani!

Cape SHANK este jos de tot, unul dintre cele mai sudice puncte la pana intr-o suta de kilometri de casa.

Cu niste “oameni de bine” am saravrsit un gratar ieri, intr-o neinspirat aleasa zi de duminica – am avut de la ploaie torentiala, la picaturi, nori, soare, vant de diferite viteze si un soare (am mai zis, nu?) de am fata ca pescarii. Toate astea in doar 14 minute.

Melbourne, te iubesc!

Sa revenim: dupa ce am consumat carnurile din dotare, am plecat agale sa ardem caloriile, pana jos la ocean. Uite ce a iesit:

1. niste poze

2. si niste filme

Si pe langa tigania aia de intrare pe membership platit – deci intru ca sa iti dau niste sute de dolari si pentru asta trebuie sa platesc un fee anual – pare OK cu cateva exceptii.

Imi place ca gasesti chestii pe care supermarketurile surori concurentedeochiilumiidarprieteneintrumonopol (a se citi Coles si woolworths) nu le au in oferta si preturi mai bune la anumite chestii: am luat lada de Stella cu 30 si putin de dolari, sticla de BlackLabel cu aproape 40 – deci gasesti de-ale gurii cu 10%-20% mai jos.

Nu imi plac preturile la haine, aici sar calul grosolan si fructele sau prospaturile nu-s chiar la pret de “buy ‘n large”.

Dupa ce s-o termina baxul de faina si litrul de soya sos, mai mergem. 🙂

Am luat-o azi catre Geelong din lipsa de ocupatie si program duminical. Am gasit un oras cu personalitate puternica, happy, surprinzatorde mic pentru un orasel foarte apropiat de Melbourne. Printre primele mele contacte cu Australia, Geelong are un super radio (al carui nume imi scapa mometan si pe care il ascultam cu mult inainte de a avea viza) si o super echia de fotbal (vorbim bineinteles de fotbalul local, ce n-are nimic in comun cu soccerul, dorinta de viata, inteligenta sau bunul simt).

O luna de OZ.

Simt ca am crescut fantastic ca rezidenti australieni in aceasta luna, comparand senzatia tampa de dezorientare pe care o incercam in masina la Adi (multam boieru’ din nou si pe aceasta cale) in drumul de la aeroport spre short term rental-ul luat in primele zile. De la autostrazi fara numar, nume, identitate si directie am trecut la “poti sa stingi GPS-ul” la 2 suburbii de casa. Am ineput sa invatam brand-urile alimentare si sa gustam berea locala, vinul australian uimindu-ne. Parafrazandu-l pe Cornel, nu in Romania se face vin bun. In Romania se face vin mult – taranul cand se intalneste dupa mustarit cu vecinul, se intreaba unul pe celalalt “cat vin ai scos anul asta” si nu “ce vin ai scos anul asta”. Vin bun se face peste tot in alta parte.

Simt ca intr-o luna ne-am asezat usor. Ne-am vizitat cu cativa oameni fantastici – romani deocamdata dar asta doar din intamplare. Ne-am luat biciclete si chiar am ajuns la concluzia – citez din Andi – “Ce super este sa te plimbi in natura”. Am facut compania si ne-am decis (sper) catre ce ne vom indrepta. Avem contabil australian.

Suntem mirati. Desi toti ne-au zis asta, de gradul de relaxare al celor din jur. Oamenii zambesc, sunt fericiti ca sunt exact asa cum sunt. Pana si cainii zambesc.

In Australia miroase si miroase frumos. Nu este mirosul greu al asiei sau cel neutru al USA. Miroase a flori, a eucalipt, a iarba proaspata. Mirosul te surprinde in parc cand pedalezi sub un copac ce-l credeai doar o buruiana imensa – era insa un magnoliu mai mare ca o casa.

Pana acum Australia mea este ok, asa cum mi-am dorit-o. Gandindu-ma la etapele integrarii emigrantului, mi se pare ca noi ori am ars ori am sarit-o pe aia nasoala. N-am resimtit socul culinar, suntem aproape la fel ca nivel de trai ca in RO si in afara de mici neajunsuri, suntem chiar OK. Drept pentru care am decis ieri ca dosarul de Canada poate sa faca scame, renuntand a-l mai duce mai departe.

Target-ul pentru urmatoarea luna este un business operational, care sa incaseze macar un dolar.
Va fi?

Pentru ca Business Name-ul il aveam luat de pe 23 August, azi deschid calculatorul sa fac si compania. Si avem asa (orele sunt date de gmail, reprezentand momentul exact al task-ului):
– 11.59 new online aplication started
– 12.31 formularul finalizat, aplicatia marcata pentru procesare manuala (pentru ca aveam Business Name-ul luat deja)
– 12.38 registration successful.
– 12.42 primesc pe email documentele firmei, 7 fisiere: Certificat de inregistrare, Minute, Consent-uri, Shares, Constitution, etc.

43 de minute sa infiintez o companie, timp in care am facut o salata de fasole cu ton si castraveti acri si am mancat-o, cu painea cu seminte facuta de Laura aseara.
Costuri: $556.

Iarna e frig. Norii sunt pe cer. Pasarile calatoare (sunt pasari calatoare in OZ?) nu mai sunt pe cer.

Rupandu-ma de naratiunea tampa de mai sus, n-am ce sa le zic celor care tot imi repeta “cum este in OZ?”. Oameni normali asa cum normalitatea ar trebui sa fie. Oameni ce nu tresar la primul stranut al copilului si care sunt indiferenti la plansetele de alintat al acestuia. Oameni zambitori, atenti la tine si la ei.

Mai avem o saptamana si vine primavara si parca astazi a fost cea mai “de iarna” zi din cate am prins. Nu a plouat, in schimb vantul si norii si-au facut de cap din plin. Drept pentru care am sofat cei cativa pasi pana la scoala – si impartasesc cu voi drumul dus-intors. Asta ca sa vedeti cu ochii vostri o bucata din OZ-ul nostru.

Popcorn, bere. Enjoy!

and back

1. curentul de aer facut de ducted heating

2. IKEA (varza calitate, varza customer service)

3. online banking-ul de la Westpac

4. lipsa prezervativelor din supermarket-uri

5. costul transportului (sau in general COSTUL)

6. pasarile tembele ce canta la 7 dimineata (frumos ce-i drept)

7. lipsa raionului “sugar free” din supermarket-uri (sau noi nu l-am gasit pana acum desi am sapat activ dupa el)

Si inca ma gandesc la un nr. 8.

Azi se intampla 10 zile de cand am facut landing-ul, perioada in care s-au intamplat atatea cu o viteaza de stea cazatoare (licenta poetica este generata de niste Ricadonna Asti): ajuns la short term rental, buimacit prin jur, inchiriat masina, cumparat masina, rezolvat acte/banci/autoritati, cautat casi, gasit casi, cumparat mobila, white goods, scobitori si alte alea, ridicat carduri, contractat utilitati si furnizori de servicii.

La 10 zile de la landing dormim in patul nostru si-am terminat prima oala de ciorba. Mai avem 7 cutii de desfacut dar in mare, suntem asezati. Pentru asta aveam 30 de zile – deci am 20 de zile in plus pentru targetul nr. 2.