Ce puii mei? – What my chickens?
Du-te-n pisicii ma-tii – go into your mothers cats
Ce pusca mea? – what my gun?
Pana mea – my feather
Ce basca mea? – What my hat?
E cu capu! – he is with his head
Da-te-n sange – go into blood
Nu ma freca la icre – dont rub my fish eggs
Plimba ursul – go walk the bear
Ma doare-n paispe – it hurts in my fourteen!!!

La GPEC in 2010, rugandu-l pe Bryan Eisenberg sa imi semneze cartea, am schimbat cateva cuvinte. Cineva (imi pare extrem de rau ca nu stiu cine) ne-a facut o poza. Prin apropiere era Andrei Radu si Liviu Taloi parca. Ei bine, acea imagine o caut.

Sansele sunt minime… dar stie cineva despre ce vorbesc? Si daca da, binevoieste sa imi dea si mie acea fotografie?

Multumesc.

Din 2 clienti avuti de Creative-Design la GPEC, Adi (Wellness & Silverzone) si Razvan (Cartuse-Imprimante.net), s-au intamplat 2 premii dupa cum urmeaza:
1. Wellness a luat cel mai bun magazin in categoria Sanatate si Frumusete
2. Cartuse-Imprimante.net s-a lipit de “Premiile User’s Choice, decernate pe baza votului juriului consumator – cel mai bun start-up”.

Castigator in categoria de IT&C (ca acilisea doream sa ajung defapt) este Gamesline.ro. Care proiect este bantuit de fantomele trecutului de la GPEC: incearca sa adaugi in cos un produs, si apoi actualizeaza cantitatea la 1,5. Sau 0.29. Sau 11.3. Si merge. 🙂

Isi mai aduce aminte cineva de vechiul MarketOnline?

Ciocan va iubeste.

Mi-am amintit ca acum se intampla GPEC 2011 si mi-am dat seama ca nu am apucat sa ma uit in lista participantilor, sa vad cate preoiecte dezvoltate de noi sunt acolo. Cu alte cuvinte.. castigam, dar cu ce? 🙂

Wellness, Silverzone si start-up-ul Cartuse-Imprimante sunt acolo. Deci stau linistit… sunt pe maini bune.
(oau.. prima insemnare ce n-are legatura cu OZ in ultimele 3 luni cred…)

Cape SHANK este jos de tot, unul dintre cele mai sudice puncte la pana intr-o suta de kilometri de casa.

Cu niste “oameni de bine” am saravrsit un gratar ieri, intr-o neinspirat aleasa zi de duminica – am avut de la ploaie torentiala, la picaturi, nori, soare, vant de diferite viteze si un soare (am mai zis, nu?) de am fata ca pescarii. Toate astea in doar 14 minute.

Melbourne, te iubesc!

Sa revenim: dupa ce am consumat carnurile din dotare, am plecat agale sa ardem caloriile, pana jos la ocean. Uite ce a iesit:

1. niste poze

2. si niste filme

Si pe langa tigania aia de intrare pe membership platit – deci intru ca sa iti dau niste sute de dolari si pentru asta trebuie sa platesc un fee anual – pare OK cu cateva exceptii.

Imi place ca gasesti chestii pe care supermarketurile surori concurentedeochiilumiidarprieteneintrumonopol (a se citi Coles si woolworths) nu le au in oferta si preturi mai bune la anumite chestii: am luat lada de Stella cu 30 si putin de dolari, sticla de BlackLabel cu aproape 40 – deci gasesti de-ale gurii cu 10%-20% mai jos.

Nu imi plac preturile la haine, aici sar calul grosolan si fructele sau prospaturile nu-s chiar la pret de “buy ‘n large”.

Dupa ce s-o termina baxul de faina si litrul de soya sos, mai mergem. 🙂

Am luat-o azi catre Geelong din lipsa de ocupatie si program duminical. Am gasit un oras cu personalitate puternica, happy, surprinzatorde mic pentru un orasel foarte apropiat de Melbourne. Printre primele mele contacte cu Australia, Geelong are un super radio (al carui nume imi scapa mometan si pe care il ascultam cu mult inainte de a avea viza) si o super echia de fotbal (vorbim bineinteles de fotbalul local, ce n-are nimic in comun cu soccerul, dorinta de viata, inteligenta sau bunul simt).

Daca ar fi sa impart cele doua luni petrecute in Australia, clar le pot imparti in doua bucati distincte, unde prima luna este cea in care am facut enorm pentru nou ca familie si cea de-a doua este aia in care nu prea am facut mai nimic pentru business.

Septembrie era luna in care sa avem o concluzie in ceea ce priveste floraria offline si, in afara de furnizori (pe care aproape i-am taiat de pe lista), in rest nu avem mare lucru. In primele doua saptamani am cautat un spatiu bun si ieftin si celelalte doua am asteptat raspunsul pentru el, raspuns ce nefericit a fost un reject: au avut o oferta mai buna cu $2000 anual. Ne-am intors la 1 Septembrie.

Poate ca doresc ca lucrurile sa se miste prea repede pentru cum sunt cei din jur obisnuiti. Toti, ozzies sau nu, constata cu uimire cat de repede si cat de multe am facut in 2 luni. Prea incet insa pentru gustul meu. Obisnuit sa muncesc 10-12 ore zilnic, perioada asta in care cautam raspunsuri si functionez operational extrem de putin ma cam omoara. Abia astept sa fac un magazin online in care sa bag carbune si sa-l vad cum creste. Abia astept sa se intample floraria Laurei si sa vad daca creeatiile ei europene prind aici sau nu.

Personal, in aceste doua luni nu cred ca avea ce sa se intample mai mult. Petrecem mult mai mult timp ca o familie, Andi fiind cu noi mai tot timpul. Biciclim in parc cand avem chef, consumam filme la cinema sau acasa, mancam din cand in cand junk pentru a-l face fericit.

Nu o sa imi mai pun o tinta pentru urmatoarea luna, dar daca la 1 nov. nu sunt 2 din cele tre business-uri operationale, indiferent care, Cred ca deja am facut-o. La 1 nov, tre sa se intample 2 din 3.

O luna de OZ.

Simt ca am crescut fantastic ca rezidenti australieni in aceasta luna, comparand senzatia tampa de dezorientare pe care o incercam in masina la Adi (multam boieru’ din nou si pe aceasta cale) in drumul de la aeroport spre short term rental-ul luat in primele zile. De la autostrazi fara numar, nume, identitate si directie am trecut la “poti sa stingi GPS-ul” la 2 suburbii de casa. Am ineput sa invatam brand-urile alimentare si sa gustam berea locala, vinul australian uimindu-ne. Parafrazandu-l pe Cornel, nu in Romania se face vin bun. In Romania se face vin mult – taranul cand se intalneste dupa mustarit cu vecinul, se intreaba unul pe celalalt “cat vin ai scos anul asta” si nu “ce vin ai scos anul asta”. Vin bun se face peste tot in alta parte.

Simt ca intr-o luna ne-am asezat usor. Ne-am vizitat cu cativa oameni fantastici – romani deocamdata dar asta doar din intamplare. Ne-am luat biciclete si chiar am ajuns la concluzia – citez din Andi – “Ce super este sa te plimbi in natura”. Am facut compania si ne-am decis (sper) catre ce ne vom indrepta. Avem contabil australian.

Suntem mirati. Desi toti ne-au zis asta, de gradul de relaxare al celor din jur. Oamenii zambesc, sunt fericiti ca sunt exact asa cum sunt. Pana si cainii zambesc.

In Australia miroase si miroase frumos. Nu este mirosul greu al asiei sau cel neutru al USA. Miroase a flori, a eucalipt, a iarba proaspata. Mirosul te surprinde in parc cand pedalezi sub un copac ce-l credeai doar o buruiana imensa – era insa un magnoliu mai mare ca o casa.

Pana acum Australia mea este ok, asa cum mi-am dorit-o. Gandindu-ma la etapele integrarii emigrantului, mi se pare ca noi ori am ars ori am sarit-o pe aia nasoala. N-am resimtit socul culinar, suntem aproape la fel ca nivel de trai ca in RO si in afara de mici neajunsuri, suntem chiar OK. Drept pentru care am decis ieri ca dosarul de Canada poate sa faca scame, renuntand a-l mai duce mai departe.

Target-ul pentru urmatoarea luna este un business operational, care sa incaseze macar un dolar.
Va fi?