O luna de OZ.

Simt ca am crescut fantastic ca rezidenti australieni in aceasta luna, comparand senzatia tampa de dezorientare pe care o incercam in masina la Adi (multam boieru’ din nou si pe aceasta cale) in drumul de la aeroport spre short term rental-ul luat in primele zile. De la autostrazi fara numar, nume, identitate si directie am trecut la “poti sa stingi GPS-ul” la 2 suburbii de casa. Am ineput sa invatam brand-urile alimentare si sa gustam berea locala, vinul australian uimindu-ne. Parafrazandu-l pe Cornel, nu in Romania se face vin bun. In Romania se face vin mult – taranul cand se intalneste dupa mustarit cu vecinul, se intreaba unul pe celalalt “cat vin ai scos anul asta” si nu “ce vin ai scos anul asta”. Vin bun se face peste tot in alta parte.

Simt ca intr-o luna ne-am asezat usor. Ne-am vizitat cu cativa oameni fantastici – romani deocamdata dar asta doar din intamplare. Ne-am luat biciclete si chiar am ajuns la concluzia – citez din Andi – “Ce super este sa te plimbi in natura”. Am facut compania si ne-am decis (sper) catre ce ne vom indrepta. Avem contabil australian.

Suntem mirati. Desi toti ne-au zis asta, de gradul de relaxare al celor din jur. Oamenii zambesc, sunt fericiti ca sunt exact asa cum sunt. Pana si cainii zambesc.

In Australia miroase si miroase frumos. Nu este mirosul greu al asiei sau cel neutru al USA. Miroase a flori, a eucalipt, a iarba proaspata. Mirosul te surprinde in parc cand pedalezi sub un copac ce-l credeai doar o buruiana imensa – era insa un magnoliu mai mare ca o casa.

Pana acum Australia mea este ok, asa cum mi-am dorit-o. Gandindu-ma la etapele integrarii emigrantului, mi se pare ca noi ori am ars ori am sarit-o pe aia nasoala. N-am resimtit socul culinar, suntem aproape la fel ca nivel de trai ca in RO si in afara de mici neajunsuri, suntem chiar OK. Drept pentru care am decis ieri ca dosarul de Canada poate sa faca scame, renuntand a-l mai duce mai departe.

Target-ul pentru urmatoarea luna este un business operational, care sa incaseze macar un dolar.
Va fi?

In toata povestea asta cu emigrarea, nu visezi decat un singur lucru: sa pleci.

Iti doresti sa iei examenele de limba, sa iti vina assessmentul pozitiv, sa iti aloce CO, medicalele si viza sa vina repede. Toate numai pentru ca “plecarea” sa se intample. SI cand se intampla iti dai seama ca nu e totul roz.

Plecarea inseamna sa iti iei ramas bun de la niste oameni pe care ai vrea sa ii revezi mult mai des, sa lasi in urma lucruri si idei pentru care ai muncit enorm si care nu pot sa te urmeze.

Plecand, te resetezi putin. Doare. Dar stii ca asta vrei sa faci din toata molecula celulei tale.

Plec pe 13. O zi norocoasa pentru mine.

Multi oameni cu care ne vedem pentru ultima data pentru o perioada mare de timp. Poate pentru ultima data ever?

Am ajuns la facut bucati mobila si la impartit chestii. Este o senzatie super misto sa faci cadouri. Te simti ca un mic Gaius Mecenas.

Bagajele sunt aproape gata dar, miraculos, depasesc 120 de kg. Habar n-am cum s-au adunat atatea. Desi, numai medicamentele au 4kg, fara cutii sau ambalaje.  🙂

Dupa doua valize, euforia impachetarii s-a terminat.

Am telefonat azi la Romtelecom sa le multumesc pentru serviciile de telefon, date si televiziune oferite si sa le comunic ca plec la mama dracu pe un alt continent si ca, bou fiind, vreau sa le platesc penalizarile pentru rezilierea unui contract inainte de termen. Imi zic ca nu se poate si ca o sa ma sune cineva in 14 zile. Incerc sa explic ca peste 14 zile o sa ma doara putin cu bataie catre zero fix in cur de contractele lor si ca sunt de buna credinta si astept factura. Imi zic ca nu se poate si ca o sa ma sune cineva in 14 zile. Bine mai, cum vreti.

La ING, nu pot pune pe cineva imputernicit pe contul meu doar cu buletinul cum am facut-o la Raiffeisen. Si ca sa le scriu la contact@ing.ro sa intreb. In 8 ore n-a raspuns nimeni.

Am redus consumul de mass-media locala la zero si e bine. Uimitor de bine. Nu stiu ce zice Vanghelie, Becali si Dragomir, Basescu si rusii – si aici am citat cateva din informatiile fierbinti ale momentului, deduse din intrebari de la cunoscuti de tipul “ai vazut de a facut Basescu cu rusii?” care se lasa cu un neasteptat “Nu”. Asta imi aduce aminte de o idee care m-a intrigat mereu: in ultimul an citesc multe bloguri de emigranti, incercand sa inteleg cat de mult fenomenul. Ma surprind mereu intrebandu-ma “de ce?” atunci cand oameni plecati din .ro de cativa ani, comenteaza pe marginea stirilor din tara.

De ce iti mai pasa de ce scrie Ev Zilei sau ce a mai zis Boc daca tu de 4 ani ai un fus orar local cu 8 ore mai devereme sau mai tarziu ca cel mioritic?

Hai ca poate voi pricepe si asta candva…

Este a naibii de grea. Cel putin eu asa o resimt – din pacate nu pot inca sa vorbesc la trecut despre asta pentru ca inca ma simt prins. Dar lucru la asta.

De la hartiile cadastrale la imensa proprietate pe care o detinem, care din “maxim 14 zile si 700 de lei” au durat 11 luni si 15 zile si au costat mult peste o mie de eur. Si continuand cu banca ce uita sa imi dea banutii ce mai sunt pe card la inchiderea acestuia, noul proprietar al masinii mele ce uita sa imi dea banii pe asigurare, cumparatorul casei ce isi da seama ca nu are bani s-o cumpere, etc.

Simt “sistemul” ca o mocirla din care vreau sa ies si am nevoie sa imi eliberez un picior, pentru asta ingropandu-l pe celalalt mai adanc.

AMR 24. Hai liberare!

Momentul exact cand a inceput totul imi scapa. Sigur a fost prin iulie pe la jumatate – pe blog am scris pe 20 ca gata. Deci decizia deja fusese luata, hotarasem cu Laura ca asta doream sa facem. Pe 28 iulie m-am inscris pe emigrare.info. Probabil 15 iulie 2009 ar fi ziua in care am facut “click”.

Procesul de emigrare australiana este un “zbucium” ce poate dura intre 40 de zile si 40 de luni, dupa bafta. Si este compus din mai multi pasi, iar aici o sa ma refer doar la tipul de viza “skilled – independent 175
1. calcularea punctajului pe care crezi tu ca o sa-l obtii
2. skill assessment-ul la board-ul care se ocupa de meseria ta
3. IELTS-ul (testul de limba engleza) dat la British Council
4. adunarea celorlalte acte necesare / traducerea lor / construirea dosarului
5. aplicarea online (sau offline dup acaz)
6. asteptarea
7. Case Officer (CO), analize medicale, cazier
8. VIZA

In calendarul intregului proces, prima insemnare este pe 24 august si se refera la pregatirea actelor contabile ce ne-au ajutat sa ne facem “skill assessment-ul”. Pentru ca acest skill assessment (SA) este primul pas in procesul de emigrare Australiana, remember?

Septembrie a fost luna in care am adunat acte, recomandari si depus dosarele de assessment ale noastre, la sfarsitul lunii parcurgand si IELTS-ul. Pana pe 21 decembrie av avut tot: assessmenturi, IELTS, hartii. Am scanat si pus in ordine peste 100 de documente si formulare. Terminasem punctul 4.

S-a intamplat Craciunul, revelionul lui 2010 (unde dorinta de la miezul anului iti imaginezi care a fost) si pe 1 ianuarie (ora Ro), 2 ian. (ora OZ) am aplicat online la DIAC.

Am asteptat un semn din 2 ianuarie 2010 si pana in 9 mai 2011. Timp in care am trecut prin stari extrem de variate, de la speranta maxima pana la deznadejde. Sa imi umplu timpul, pe 26 aprilie am inceput procesul de emigrare catre Canada. Pentru ca cu 2 fire in balta prinzi mereu mai mult peste.

Pe 9 mai se intampla ceea ce orice emigrant australian asteapta cu sufletul la gura: am avut CO. Cerut medicale, caziere si peste 15 zile ne-a dat grant letter-ul.

Yupy! 🙂

De aproape doi ani visez la o viza.

A fost un proiect complicat, anevoios, cu zone de disperare maxima si speranta tampa sora cu lacrima involuntara. Am inceput totul in vara lui 2009 cand am simtit ca nu mai putem. Si ca nu mai vrem. Spaga la garda, mita la doctori, cacat pe strada. Vroiam altceva pentru noi si pentru pitic.

Ne-am dus catre Australia, ne-am reorientat catre Canada, timp de o luna plecam ba in CA ba in OZ de ne tampisem cunoscutii ce nu mai intelegeau nimic. Ironia face ca dupa ce am ales oras in CA dupa un proces laborios care a generat un tabel cu primele 50 de orase asezate dupa un punctaj propriu ce a luat in considerare de la densitatea demografica si pana la distanta de cel mai apropiat IKEEA, sa vina viza de OZ.

Si cum ne-am promis ca prima viza va decide noua noastra tara/casa, iata-ca acum un cangur e in pasaport.

Ce-a fost mai usor a trecut.

Acum vreo doi ani ziceam ca gata. M-am saturat. Motivele sunt multe si o sa fac o lista mai tarziu. Ce pot spune pe scurt este ca nu sunt motive economice. Numai ca imi doresc o viata altfel pentru noi si viitorul familiei.

Despre asta au stiut doar cativa buni prieteni ce m-au ajutat in acest timp cu sfaturi, recomandari si idei. Numai ca acum, dupa ce discutiile noastre legate de vanzarea FunGift.ro au devenit publice, din ce in ce mai multi pun intrebari dorind sa afle ce ne-a apucat. Iar cei care stiau de planul nostru se trezesc cu un “Ma, tu chiar pleci?”. 🙂

Da, plec.

Nu stiu 100% sigur unde, in acest moment se pare ca vom avea de ales. Nu stiu daca vom vinde partea de ecommerce din afacere – cea de webdev. mergand in continuare remote. Mari sanse sa ducem de la distanta toata sandramaua. Vedem.

Hai ca pana la vara nu mai e asa mult. Promit ca dupa ce se vor aseza toate sa revin cu detalii si clarificari.

Hai sa zic si eu doua vorbe.

Da, Zoso are dreptate din nou, FunGift.ro este pe piata. Motivele tin de niste alegeri personale ce presupun relocarea noastra, astfel incat avem optiunea de a vinde sau de a duce remote proiectul. Daca nu putem sa il vindem la un pret convenabil, vom alege a doua varianta.

Legat de pret, imi doresc sa obtin pe FunGift.ro 300 000 de eur la fel cum imi doresc sa pilotez un avion de vanatoare. Mult. Putin probabil sa le obtin pe ambele. 🙂 Plecand de la comentariile de pe Zoso.ro zic ca este prea devreme sa vorbim ca valoarea proiectului este la 300k sau 30 k. Este prea devreme pentru cifre. Promit ca sa dau toate detaliile ce se pot da (inclusiv de pret) dupa, asa cum de fiecare data am tratat comunicarea cu publicul FunGift.ro cu extrema transparenta.

Tot in comentarii apare voalat si directia catre care se va vinde FunGift.ro. Aici zic ca orice este posibil, vorbim cu toata lumea interesata de subiect, pana la aceasta ora neprimind nicio oferta care sa ne bucure. Probabil si din aceasta cauza scriu acum. 🙂

Sa nu uitam ca peste o saptamana FunGift.ro implineste 6 ani. Si ca, pana atunci, pe FunGift.ro exista un discount general de 10% si de azi un concurs pe Facebook cu premiu de 1000 de lei.

p.s. nu, nu este o pacaleala de 1 Aprilie.

Am lipsit vreo 10 zile umbland prin salbaticie. Prin salbaticia autostrazilor din europa. Cta – Tim – Wiena – Frankfurt – Linz – Tim – Cta, in mare si cu aproximatie. 4800 de km.

Mi-a placut. Am invatat ceva ce nu am fost invatat in scoala, ba dimpotriva. Am invatat curtoazia si civilizatia rutiera.

De azi (maine) raspund la mailuri, telefoane, SMS-uri.

p.s. prima veste buna pe parte personala, vorba poetului. Prietenii stiu deja. Sau au aflat acum. 🙂