Daca il faci cu o escala de 19 zile in SIngapore. 🙂

Ma bucur sa revad a cincea oara acest minunat stat/oras, care nu inceteaza sa ma surprinda.
Am incercat azi sofatul pe partea “cealalta” si pare mult mai simplu decat ma asteptam. Atat ca cere ceva mai multa atentie la schimbarea de directie si la virajele in intersectii si e musai sa te asiguri invers. Sau de peste tot mai bine, ca niciodata nu stii.

Mancarea e asa cum o stiam: total altceva decat “mancarea chinezeasca” din RO, mai plina de gust si mister: habar nu ai ce comanzi decat rareori si daca esti curajos din punct de vedere gastronomic, poti descoperi arome pe care nu le credeai posibile. Inca n-am ajuns la Faty’s sa ma reintalnesc cu supa de cartilagiu de rechin si porumb, dar ajung sigur.

Pe 13, in momentul in care asteptam la check in, ambasada Canadei s-a trezit sa ne trimita medicale.

Imediat mi-a venit in minte un “ba, esti prost?!”.  🙂

Una dintre muuuuuuuuultele chestii destepte pe care le-am intalnit in SIngapore, este si aceasta: adoptia (a se citi sponsorizarea) unui animal din cadrul Zoo de catre o companie mare.

Zoo Singapore este unul dintre cele mai tari 5 Zoo din lume, avand un trafic imens. Fara sa am cifre exacte, nu cred ca sunt turisti care petrec o saptamana in Singapore care sa nu treaca pragul parcului cu animale. Este imens, curat, animalele stau in libertate si cand situatia o impune, oamenii sunt cei care intra in cusca sa vada animalele libere.

Ei bine, conducerea dragului de Zoo s-a gandit ca ar fi fantastic daca ar convinge niste companii sa contribuie cu bani. Astfel, companiile castiga prin acest frumos exercitiu de responsabilitate sociala. Animalele castiga papica si conditii excelente. Zoo castiga bani cu care poate face toate cele (in masinutele care te plinba prin parc contra cost sunt incinte acustice Bose). Publicul platitor de bilet castiga tarife mai mici, servicii mai bune, animale mai fericite.

Oamenii sunt zambitori. Taxiurile sunt ieftine. Fast-food-ul poate fi sanatos. Cateodata tricourile de firma costa cat cele mai simple tricouri din Metro. Engleza este o limba extrem de flexibila si cei care o vorbesc nu au nicio jena ca din gura lor iese orice numai engleza nu. Si metroul este ieftin si poate fi platit cu aceeasi cartela cu care platesti autobuzul, taxiul sau chifla de la McDonalds. In unele magazine se negociaza si preturile difera cu pana la 30% in functie de etajul la care cumperi. Supa din coada de bivol este excelenta si foarte ieftina. Localnicii mananca lipia ca aperitiv, cu cutitul si furculita si apoi felul principal. Probabil ceva asemanator au zis si ei cand ne-au vazut pe noi mancand in restaurantele locale. Azi, dupa muuuulte zile in aceasta tara (de-a lungul timplului) am vazut prima masina de politie si primii doi polititsti. Pe strada nu se claxoneaza.

Sunt in concediu si mai am cateva zile. Cat de bine poate sa fie intr-o tara normala.

De cateva zile sunt a treia oara in Singapore, prima data insa “cu treaba”.

Continua sa ma fascineaze acest oras/tara care are grija de tot si toate. Am descoperit ca au sectie de Moda in cadrul Facultatii de Arte asa ca poti deveni dintr-o piti normala, una atestata de o diploma (au o sala exact langa hotel si poti vedea cum niste piti tinere sunt invatate de o piti batrana cum sa asorteze posete).

Am descoperit ca imi place mancarea locala si am prins un curaj nebun comparativ cu celelalte dati: comand orice si incerc sa mananc. Daca imi place continui. Stomacul rezista.

Am descoperit ca ceea ce pana acum imi parea un templu sau o casa de rugaciune este defapt un loc de adult karaoke. Sa nu ma intrebi ce este ala un adult karaoke ca nu stiu. Nu pe bune.. nu stiu. Am aflat ca exista asa ceva de la Lae (Lai-Ie defapt) care s-a amuzat cand l-am intrebat carei religii ii apartine constructia cu pricina.

M-am dat la greu prin China Town si am inceput sa contracarez incercarile croitorilor chinezi de a-mi face un costum in 3 ore care incep cu “I’m a tailor”, cu “I’m a tailor too”. Se uita la mine surprinsi. 🙂

Imi place Singapore. Din ce in ce mai mult. Daca ai de gand sa mergi vreodata aici, ia-ma cu tine. Sunt un ghid bun. 🙂